A XI-a poruncă, de Ion Minulescu

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

duminică, 27 noiembrie 2011

Magia sentimentelor

Omul este înzestrat de bunul Dumnezeu cu darul de a gândi, de a comunica şi de a trăi. De a gândi ca Dumnezeu, de a comunica cu Dumnezeu şi de a trăi ca Dumnezeu.

Tot ceea ce există în acest Univers este creat de Dumnezeu. Pietrele au aceleaşi daruri de la Dumnezeu; plantele, animalele, tot ceea ce există şi tot ceea ce nu există încă, deţin energia gândului, pasiunea de a comunica şi libertatea de a trăi. Iar liantul care leagă totul la un loc este sentimentul. Ordinea şi dezordinea din Univers sunt create de aceste sentimente. Sunt sentimente pozitive -  există ordine, sunt sentimente mai puţin pozitive - există haos.

Atunci când gândim să o facem cu sentiment, când comunicăm să o facem cu sentiment, iar când trăim să o facem cu sentiment. Este atât de simplu. Noi oamenii am venit pe Pământ cu toate darurile Creaţiei. Nu am evoluat şi nici nu este acesta scopul. Dacă cineva mai crede că am fost cândva maimuţe... să creadă, e teoria lui, eu nu cred asta, sunt sigur că nu a fost aşa; ştiu că ne-am născut oameni şi aşa vom rămâne. Scopul nostru este să fim fericiţi, să iubim, să creăm... Este o re-găsire, o re-amintire, nu o evoluţie.

Asta doresc oamenii mai puţin buni, ca noi să credem că am evoluat, din nişte animale am ajuns fiinţe mai avansate care sunt capabile să aleagă între bine şi rău, să cumpere mai mult, să nu se opună nimănui, să asculte legile, să trăiască o viaţă de robot.

Dar ei, desigur, vorbesc în numele lor, nu şi al meu, al tău. Cum pot să aleg eu între bine şi rău când ştiu că există numai bine? Cum pot să cumpăr mai mult, dacă eu am destul? Cum să nu ma opun când "maimuţele" atacă Pământul ?Cum să ascult legile, dacă ele îmi fură libertatea? Cum să trăiesc ca un robot când eu am fost creat de Dumnezeu ca om. Dacă scopul nostru în viaţă ar fi legat de aceşti roboţi, atunci în schimbul inimii am fi avut un cip.

Noi gândim cu 5% din creier? Mai gândiţivă. Noi avem un creier şi o inimă în stare perfectă de funcţionare, iar ceea ce vor ei este ca noi să credem că acum suntem proşti, iar în viitor vom deveni mai deştepţi. Este arma perfectă: "iubeşte viitorul şi vei fi mai deştept, acceptă tehnologia şi vei evolua". Interesant, nu?

Bine că există sentimente. Dacă n-ar fi existat îi credeam şi eu pe ăştia cu teoria lor evoluţionistă. Ei vorbesc despre inimă, creier, iubire, evoluţie, tehnologie, viitor, dar nu transmit sentimente; sunt goi, doar vorbesc mecanic, nu comunică. Atunci să-i mai cred?

Să încerci în fiecare zi sentimente înălţătoare, de fapt să fii sentimentele. Nu mânca mecanic, mănâncă conştient şi pune sentiment. Mănâncă puţin şi aleargă mult... mai ales după sentimente. Viaţa să-ţi fie o goană permanentă după sentimente.

La tema asta mulţi maeştri vorbesc. Eu spun că toţi au dreptate şi nu au. Relativitatea se află în sentimente. În funcţie de ce sentimente alegi, aia eşti. Dacă spui cuiva "te iubesc" şi nu este prezent în trăirile tale sentimentul de iubire, nu transmiţi nimic. Vibraţia ta nu este transmisă mai departe. Dacă nu spui "te iubesc" şi tu ai în tine sentimentul de iubire, vei vibra către acea persoană şi ea va şti că este iubită. Nu trebuie neapărat să i se spună, trebuie să simtă, iar asta trebuie să o simţi şi tu. Aceasta este de fapt comunicarea. Comunici sentimente. Vocea, gesturile - sunt şi ele elemente ale comunicării, însă unele destul de grosolane. Vocea o poţi folosi la a crea sunete care să te vindece pe tine şi pe alţii, gesturile sunt pentru a înfăptui lucruri.. Desigur asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la a mai vorbi şi a gesticula. Spun doar că ele pot fi folosite şi în alt mod.

Mulţi vorbesc despre luptă, despre acceptare... Despre noi ca fiind fiinţe duale... Bun, suntem duali pentru că avem 2 ochi, 2 mâini, 2 picioare, 2 emisfere cerebrale, etc, dar asta nu ne face să fim şi răi şi buni şi iubitori şi temători. Suntem numai buni şi iubitori. Restul sunt minciuni şi tentative de a ne transforma în monştrii.

Mulţi prezicători au prezis un viitor sumbru omenirii. Alţii unul minunat, plin de pace şi armonie. Fiecare a lucrat cu energia pe care a ales-o. Vedeţi voi, ambele energii sunt ale lui Dumnezeu. Totul este în iubire, acest minunat sentiment care ne face să vibrăm. Indiferent ce alegi, tot în iubire te afli; şi nu există rău, ci numai bine.

Cei care propovăduiesc pieirea lumii trăiesc tot în cadrul energiei iubirii, însă o resping, o ignoră, dar nu o vor putea niciodată distruge. Ei luptă cu însuşi mediul în care se află. Cei iubitori lupă pentru bine şi iubire tot în acelaşi mediu, iar asta îi face învingători, pentru că au avantajul cunoaşterii câmpului de bătălie. Şi chiar dacă vor pierde bătălia, tot învingători vor fi, căci ei sunt tot timpul cu şi în Dumnzeu. Dumnezeu este în permanenţă cu şi în ei. Aceşti ei suntem NOI.

duminică, 23 octombrie 2011

Deschide bine ochii

Iată două puncte de vedere diferite şi totuşi asemănătoare, ale maeştrilor Omram Mikhael Aivanhov  şi Jocho Yamamoto, cu privire la inteligenţa umană. Am să încep cu citatul lui Aivanhov despre inteligenţă: 

"Adevărata inteligenţă este umilinţa, adică să recunoaştem că există fiinţe deasupra noastră care ne depăşesc şi care pot înţelege lucrurile mai clar, mai pur şi mai divin decât noi. Numai un idiot îşi poate închipui că felul lui de a vedea lucrurile este absolut. Omul inteligent/ umil va spune: <Iată, pentru moment gândesc aşa, sunt aşa, înţeleg aşa. Dar asta nu înseamnă că nu există alte fiinţe mai evoluate, care sunt capabile să mă înveţe sau să mă ajute. Voi merge să le caut.> Iată adevărata inteligenţă."

Şi acum ce spune Yamamoto despre inteligenţă: "Un bărbat calculat e un laş. Spun asta fiindcă toate calculele au de a face cu profitul şi pierderea şi, prin urmare, acea persoană este constant preocupată de câştig şi pierdere. Să moară este o pierdere, iar să trăiască este un câştig, astfel că ea decide să nu moară. De aceea, ea este laşă. La fel, un om educat îşi camuflează cu elocinţă şi inteligenţă laşitatea şi lăcomia care îi sunt de fapt adevărata natură. Mulţi oameni nu îşi dau seama de aceste lucruri... Când reuşeşti să recunoşti punctele forte ale celorlalţi, oricine îţi poate fi model şi oricine îţi poate fi învăţător."

Şi acelaşi Yamamoto, despre umilinţă: "...Dacă îl pui pe celălalt înaintea ta, şi fără gelozie sau spirit de competiţie te porţi conform etichetei, dacă te gândeşti cu umilinţă la binele celeilalte persoane cu riscul de a fi chiar dezavantajat, fiecare întâlnire va fi la fel ca prima, iar relaţia nu va slăbi niciodată."

Din cele două păreri laolaltă rezultă părerea mea: Există inteligenţă adevărată şi inteligenţă falsă. Despre inteligenţa adevărată ne vorbeşte Aivanhov, iar despre cea falsă, ne pune în temă Yamamoto. Inteligenţa adevărată este umilinţa, iar cea falsă este laşitatea. Dacă recunoşti că nu eşti mai presus decât nimeni altcineva şi vrei să înveţi lucruri noi de la cei din jurul tău, înseamnă că eşti un om umil, adică îţi foloseşti inteligenţa adevărată. În schimb, dacă intelectul predomină, apare laşitatea. Un om laş va incepe să calculeze, să rezolve, de teamă să nu piardă, să nu moară.

Teama sporeşte inteligenţa falsă, iar umilinţa dă aripi inteligenţei adevărate. Un om umil va încerca să evite problemele, iar unul laş va face tot posibilul să le rezolve. La fel cum Albert Einstei spune: "Un intelectual rezolvă problemele, iar un geniu le evită." Aici, geniul este omul umil, iar intelectualul este omul temător, laş.

Umilinţa nu înseamnă ceea ce mulţi cred că este: capul plecat, sabia nu-l taie, sau, întoarce şi obrazul celălalt dacă ai primit o palmă. Umilinţa este să ştii că există fiinţe mult superioare ţie şi să înveţi de la ele lucruri noi, iar atunci când un astfel de ignorant-laş apare să ştii cum să-l înlături spre binele şi bunăstarea celor din jurul tău. Dacă e să primeşti o palmă, întoarce obrazul celălalt după ce prima palmă ai evitat-o şi a doua e în obrazul celui care încercat să te distrugă. Sau mai pe scurt: când eşti pe cale de a primi o palmă evit-o şi întoarce-i lui obrazul.

Preferi să mori cu capul sus într-o luptă dreaptă, tăiat de sabie, sau preferi să fugi cu capul plecat şi ucis pe la spate?

Nu vă miraţi că  ţara noastră e împânzită de intelectuali.
Miraţi-vă că voi sunteţi genii!

miercuri, 21 septembrie 2011

Filosofia şi magia Wicca

Wicca e un sistem spiritual inspirat din vechile traditii precrestine, in care o pondere importanta o are druidismul. Aceasta credinta incurajeaza cunoasterea naturii pe care o intelege ca manifestare a Divinitatii: natura este Mama Terra, animata si incalzita de energiile solare, reprezentate de Zeu si Zeita: Soare si Luna.
Care este "esenta" wicca ? Pe scurt am putea spune: "uniunea fericita cu natura". Intelegerea si iubirea acesteia ne va determina sa relativizam egoul nostru si sa ne concentram atentia asupra celorlalti, asupra comunitatii. Natura este leaganul si templul nostru. Elementele: pamant, apa, aer si foc sunt recunoscute ca fiind la baza oricarei creatii. Prin intelegerea acestor elemente, obtinem intelegerea esentei naturii si esenta propriei noastre vieti.


Magia este arta de a pune in miscare energiile naturale pentru a efectua o schimbarea dorita. F. Bardon o numeste ca fiind cea mai mare cunoastere si cea mai inalta stiinta care poate exista pe planeta noastra. Este arta care ne invata legile metafizice existente si aplicabile in toate planurile. Ar fi o conceptie eronata sa credem ca magia este ceva supranatural, caci nimic nu poate exista in afara naturii.

Wiccanii utilizeaza magia ca pe ceva natural, ca facand parte din lume. Nu exista mister, este vorba de o energie naturala care se gaseste in noi si in jurul nostru, energie pe care magicianul o concentreaza, o modeleaza si o dirijeaza pentru a atinge anumite scopuri. Ritualul ajuta la concentrare si vizualizare.

marți, 6 septembrie 2011

Autotrofii - oameni care trăiesc fără apă şi mâncare

Zeita Amba si hrana divina
In lume exista peste 3000 de oameni care traiesc fara sa consume hrana solida, multi dintre ei si fara sa consume lichide. Sunt numiti "autotrofi", o denumire data organismelor capabile sa transforme energia solara in hrana, prin fotosinteza. Numai ca specialistii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravietuiesc.

Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mancat si nu a mai baut nimic de la varsta de 8 ani, cand, spune el, a fost binecuvantat de Zeita Amba. Jani este numit Mataji - un adept al Zeitei Mama a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populara in Gujarat, locul lui natal. Zeita este o aparatoare a razboinicilor, dar cea mai importanta functie a ei este de a aduce si de a mentine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvantata care uda ogoarele, hranind pamantul. De aceea si Mataji Jani este convins ca pe el il hraneste Amba cu apa divina, tinandu-l in viata.

Mataji Jani
In 2010, Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipa formata din 30 de medici specialisti i-au monitorizat functiile vitale. Rezultatele i-au naucit, desi in India sunt multi yoghini care fac tot felul de demonstratii ce anuleaza legile fizicii, dar si pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis sa faca baie, stiut fiind ca apa hidrateaza si prin piele. Oamenii normali pot trai fara apa doar trei, patru zile, dar cu urmari uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicatie. In ciuda faptului ca nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma in vezica, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbita ulterior de peretii vezicii. Cat a durat experimentul, Jani   nu a mancat, nu a baut si nici nu a avut necesitati fiziologice.

Insa functiile organelor interne nu s-au modificat in nici un fel si nu a manifestat nici o afectiune. Prahlad Jani este un om sfant, care traieste ca un pustnic, intr-o pestera, de la varsta de 8 ani, cand i s-a aratat Zeita Amba. El sustine ca este hranit cu apa divina printr-o gaura in bolta pesterii, si ca nu a simtit niciodata nevoia de a manca, de a urina sau defeca. Nu incearca sa explice in nici un fel conditia sa, lasandu-se total in grija zeitei protectoare, pe care o slujeste cu rugile sale si meditatii zilnice. Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apararii Nationale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu intelege cum un om poate supravietui in intregime ca o planta. "Pare evident ca mai exista o sursa de energie care poate fi procesata de corpul uman, in afara caloriei, dar va dura pana o vom descoperi".

"Fenomenul HRM"

Hira Ratan Maneck, in varsta de 67 de ani, este tot din India. Este inginer si a renuntat la mancare in mod deliberat, in urma cu opt ani, vrand sa demonstreze ca organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mancare solida, decat prin nealimentare.

Ratan se hraneste cu apa, sucuri si energie solara.
Hira Ratan Maneck

Invitat de specialistii NASA pentru un studiu, a trait doar cu apa si absorbtie de energie solara, pe toata durata supravegherii, timp de 130 de zile. Nestiind cum sa denumeasca procesul prin care supravietuia, specialistii NASA l-au numit "fenomenul HRM", de la initialele subiectului.

Ratan a incetat sa consume hrana solida dupa un pelerinaj in Himalaia. "In fiecare dimineata, statea la soarele ce rasarea, cate o ora, fara sa clipeasca", spune sotia sa, Vimla. "Acesta era meniul principal. Ocazional, mai consuma cate o cafea, ceai sau alte lichide". Ratan crede ca aceasta metoda reda corpului abilitatea naturala de a trai, fara sa fie ingreunat de toxinele generate de hrana solida. "Si creierul se simte mai bine astfel hranit", spune Ratan. "Este o metoda straveche, practicata de ascetii Hindu si Jina. Este chiar demonstrabila stiintific".

Mic dejun cu soare

Ceea ce s-a si facut. In urma unor cercetari efectuate de "British Royal Medical Institution", s-a constatat ca, intr-adevar, energia solara este ideala pentru viata. In prezent, se face o publicitate negativa Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afecteaza tehnologia, in primul rand. Dar, din punct de vedere al vietuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineata, la rasarit, soarele este o adevarata hrana energetica. "Consumand legumele care sunt dependente de energia solara, ca sa se dezvolte, oamenii traiesc, practic, dintr-o sursa indirecta de energie solara", este de parere Ratan. "Noi ne hranim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie sa reinvatam sa absorbim energie solara din sursa directa". Metoda lui Ratan de a "gati" energia solara e simpla: incepi prin a privi cateva secunde la soarele care rasare dimineata; treptat, se prelungeste sedinta pana la 30 de minute. Cand se ajunge la 15 minute de privit soarele diminetii, deja se diminueaza necesitatea de a manca. La 30 de minute, creierul dezvolta capacitatea de a stoca energia solara si de a o transforma in energia necesara activitatilor umane. O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale in soarele diminetii, incarca "bateriile" umane si inlatura orice afectiune psiho-somatica. Cel mai important, spun ascetii indieni, este faptul ca se formeaza in jurul trupului o coroana de energie, care alimenteaza organismul toata ziua. Cu cat aceasta coroana este mai puternica, riscul de imbolnavire scade, pana la a fi   eliminat definitiv.
Solarian

Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat si pe Jani, si pe Ratan, in cursul unui experiment ce a implicat mai multi subiecti, desfasurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicatie stiintifica fenomenului. "I-as spune, mai degraba, "adaptarea cronica" a unui organism la conditii vitrege impuse. Astfel, organismul isi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reactiile chimice, fenomen ce intervine cam dupa a 16-a zi de post a ascetilor. Organismul slabeste dramatic, chiar si 40 de kilograme in 200 de zile, dar, in ciuda asteptarilor medicilor, nu se observa nici o dereglare a functiilor vitale. Dupa acest "hop", organismul se adapteaza. Este posibil si sa se activeze acel lob temporal unde credem ca s-ar afla sediul celui de-al saselea simt, responsabil de proprietatile parapsihice. Celelalte parti ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara si medulla oblongata, nu sufera nici o modificare".

Ratan, practicant jainist, este ferm convins ca procentul foarte mare de functii ale creierului inhibate la oamenii ce consuma hrana solida se activeaza cu hrana solara. Si ceea ce resimte imediat orice subiect care renunta la hrana solida este inclinatia spre sfere spirituale, uitand de grijile materiale.

Organismul uman este dotat ca si plantele

In conditii de experiment similare, la unii subiecti s-a constatat o scadere dramatica a nivelului de zahar in sange, pana la limita de risc letal maxim, dar ascetii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mancat si a baut doar apa fiarta, in timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, in viata de zi cu zi, consuma noua tipuri de lichide, pe langa sedintele solare.

Un grup de calugari jainisti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testarilor medicilor pentru a demonstra ca postul ascetic regleaza tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate functiile organismului si ale creierului in special. Medicii se straduiesc acum sa dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metoda practicata de animale, care cand se imbolnavesc renunta la mancare si reduc consumul de energie, dormitand tot timpul.

Un studiu de nutritie destul de recent arata ca vitamina B12, absolut necesara organismului uman, se regaseste doar in hrana de origine animala, deci vegetarienii n-ar putea sa supravietuiasca doar cu legume. Si totusi, in organismul autotrofilor se gaseste, inexplicabil, o cantitate suficienta de B12. Continuand cercetarile, s-a descoperit ca in intestinul uman exista o bacterie care genereaza componentele vitaminei B12. Un alt studiu a aratat ca intestinul uman este capabil sa produca o bacterie ce intra in compozitia aminoacizilor, deci omul este dotat cu o microflora capabila sa-l intretina, fara aport din afara. Pana la urma, mitologiile care vorbesc despre cei dintai oameni, ce nu consumau hrana solida, se vor dovedi a fi fost adevaruri demult uitate.

A renuntat la pizza pentru... nimic


Dar nu numai indienii, practicanti ai unor culte diverse, pot deveni autotrofi. Doctorul Michael Werner, din Brunswick, specialist in chimia cancerului, traieste de patru ani doar cu hrana solara. Werner are 60 de ani, alearga in fiecare dimineata peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu sotia sa, Angelica. Ea mananca destul de consistent, el bea doar o ceasca de cafea. La serviciu, are un program incarcat, dar tot isi face timp si pentru o partida de tenis, sportul lui preferat. Dupa ce se intoarce acasa, cei trei copii, fiecare cu  problemele lui, il tin ocupat. Viata lor pare absolut normala.
 
Doctorul Michael Werner
Asa si este, doar ca Angelica nu trebuie sa gateasca pentru Michael. Deloc. Michael Werner n-a mai consumat hrana solida de la Revelionul din 2001, cand a mancat o uriasa portie de salata de cartofi si o bucata mare de tort, dupa care i s-a facut rau. A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor in chimie, s-a hotarat sa renunte la mancare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietena de familie care experimenta hrana solara, renuntand la mancarea solida. Treptat, Michael a trecut si el pe hrana solara. I-au trebuit doar trei saptamani sa se adapteze la noua conditie, care ii confera infinit mai multa vitalitate. "E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideala!", spune Werner. Dieta lui zilnica este formata din patru cesti de cafea si doua sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin. In rest, ...soarele diminetii. "Sunt o persoana absolut normala, fericita si in deplinatatea sanatatii", spune Werner. "Inainte eram dependent de pizza, eram supraponderal si ma simteam epuizat dupa o zi de munca. Multi colegi doctori mi-au spus ca e o nebunie ceea ce incerc sa fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat sa vorbesc cu un psiholog".

Foamea din minte

Adevarul este ca transformarile care se produc in primele 21 de zile par ingrijoratoare, mai ales slabirea dramatica si aspectul de "pruna uscata" al pielii. Dupa care organismul incepe sa proceseze noua dieta. Nu toti reusesc sa se adapteze. "Cei mai multi dintre cei care renunta o fac pentru ca nu reusesc sa-si scoata foamea din minte", spune Werner. Ca specialist in reactii chimice, a observat ca organismul capata o rezistenta uluitoare si o putere de regenerare mult mai mare decat inainte, fapte dovedite de el prin analize si radiografii. Sistemul imunitar pare o reduta de necucerit. Doarme doar cinci ore pe noapte, suficient cat sa se odihneasca pe deplin. O alta functie care a suferit modificari considerabile este memoria, care acum pare un "stick" modern, cu o capacitate de stocare uriasa. Cand reporterii l-au intrebat daca dieta sa nu e cumva o forma de anorexie, dr. Werner a raspuns prompt: "Eu nu mananc, pentru ca imi iubesc corpul, nu pentru ca-l urasc! Si asta schimba toate reactiile din organism, fiind un catalizator".

Dr. Werner nu lipseste de la mesele copioase date de prietenii de familie, desi nu simte nevoia sa consume nimic. Mintea lui nu mai are nici o relatie cu hrana solida. Corespondeaza cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiasi regim. Foarte invocat este si numele lui Wiley Brooks, cel care in 1983 a infiintat, in America, "Institutul Celor ce se Hranesc cu Aer". Din pacate, a fost surprins cand tocmai ingurgita o placinta de pui, dupa ce sustinuse in public ca nu consumase hrana solida de 19 ani! De atunci, multi dintre cei care traiesc cu aer sunt supusi unor teste de control. In 1999, o alta adepta renumita a dietei cu aer, australianca Ellen Greves, a picat testul medicilor, dupa numai patru zile de hrana solara. Sanatatea ei s-a deteriorat atat de sever, incat medicii au pus capat testarii. Dr. Werner a participat insa la doua experimente, de cate zece zile fiecare, si a reusit cu succes sa demonstreze ca prana este hrana ideala.

De ce exista foamete in Africa?!

Problema pe care o ridica acesti oameni nu este una usoara. Cum reusesc ei sa traiasca si sa fie sanatosi, cand in lume exista tari unde oamenii mor literalmente de foame, mai ales in Africa, unde, se spune, soarele este mai stralucitor?! Si pentru aceasta problema, dr. Werner are un raspuns, dar nu o explicatie: "Mor de foame, pentru ca sunt convinsi ca asta se intampla daca nu mananca. A trai cu energie solara este un concept pe care creierul, in primul rand, trebuie sa si-l insuseasca. Sunt convins ca metoda folosita de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred ca omenirea este gata sa treaca la acest mod de viata, care este foarte spiritual. Eu, personal, n-as indrazni sa sfatuiesc pe nimeni sa faca ceea ce fac eu". Chiar si el, care si-a "calit" creierul, mai pofteste uneori la pizza si ciocolata. Si chiar vrea sa-si satisfaca pofta, dar imbucatura i se opreste in gat. "Mentalitatea omului guverneaza. E cel mai aprig razboi s-o invingi!".

Expertii nutritionisti nu accepta aceasta idee si au si ei dreptatea lor. Cum ai putea, de exemplu, sa convingi copiii ca pot trai cu soare si aer?! "Poti sa tii un bebelus in soarele diminetii cat vrei, dar, daca nu-l hranesti, va muri", spune dr. Helmut Oberritter. "Numai plantele traiesc cu hrana sintetizata din energia solara, dar vorbim de alt regn". Admite, totusi, ca cei care se hranesc ca dr. Werner au o mentalitate aparte, dar cum poate aceasta mentalitate sa-i tina sanatosi, fara sa se hraneasca cu mancare solida, nu poate explica stiintific. "Sunt inclinat sa cred ca acesti oameni fac parte dintr-o alta rasa umana, foarte restrictiva, care a fost in trecut si a lasat mostenire anumite gene, pe care, cu metodele din prezent, inca nu le-am detectat", spune dr. Oberritter, mai in gluma, mai in serios. "In orice caz, sistemul prin care autotrofii umani supravietuiesc este prea complicat sa se fi dezvoltat intr-o scurta perioada de timp".

Alaptare pana la 7 ani, apoi... soare

Si in Rusia cea plina de cercetatori ai fenomenelor neobisnuite se gasesc autotrofi. Avand o tara greu de hranit, conducatorii au finantat multe studii de nutritie, insa doar filosofii au reusit sa se apropie de "fotosinteza" autotrofilor. Verdanski, de exemplu, era convins ca omul este o fiinta energetica si trebuie sa fie capabil sa se hraneasca doar cu energie din spatiul cosmic. In Rusia, exista un grup de autotrofi, care se intalnesc cu regularitate la Muzeul Konstantin Vasiliev din Moscova. Acestia cred ca au descoperit si  solutia pentru copiii autotrofi.  

Zinaida Baranova
"Un copil trebuie alaptat pana la varsta de 7 ani, dupa care este perfect capabil sa devina autotrof", spune Zinaida Baranova, din Krasnodar, cea mai renumita dintre acestia. "Mama, chiar daca nu consuma hrana solida, are suficient lapte pentru a hrani copilul pana la 7 ani". Zinaida a lasat clar sa se inteleaga ca exista femei din grupul lor care au facut acest experiment. Zinaida s-a supus testarii sub supraveghere medicala. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca varsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Explicatia: ea nu consuma hrana solida de peste patru ani. "Organele ei parca s-au regenerat", a constatat profesorul Spiridonov. Inainte de a renunta la mancare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice varstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost usor sa se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe si gura uscata. Starea de bine a inceput sa se instaleze dupa o luna.

Biologii sustin ca orice organism viu are nevoie de energie ca sa supravietuiasca. Plantele, prin fotosinteza, proceseaza energia solara. Mai sunt organisme care isi procura energia din anumite reactii chimice proprii, dar ambele procese necesita enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui sa nu supravietuiasca fara mancare. Totusi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!

Sursa: http://www.formula-as.ro/2011/955/enigme-16/autotrofii-oameni-care-traiesc-fara-mancare-si-fara-apa-13377 

joi, 7 iulie 2011

Suferinţa este necesară pentru a ajunge la Lumină?

Unii spun că pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să suferi. Alţii sunt de părere că trebuie să renunţi la cele lumeşti şi să le alegi pe cele Dumnezeieşti. Alţii spun că singura cale de a ajunge la Dumnezeu este iubirea. Alţii că... Dar ce spui tu?

Ce alegi? Prima categorie, a doua... Până la urmă toate categoriile au dreptate şi ajung la Dumnezeu. De ce? Pentru că au ales, iar ceea ce au ales reprezintă pentru ei credinţa lor. Cel ce crede in Mine are viaţă veşnică, scie undeva în Biblie. Iar pronumele "Mine" îl reprezintă pe Iisus. Ce mai spunea El? Că va veni în inimile noastre. Deci El va fi în noi şi atunci pronumele "Mine" este El şi suntem şi Noi. Atunci se poate spune: Cel ce crede în Mine (Iisus) are viaţă veşnică, sau: cel ce crede în Mine (numele fiecăruia dintre noi) are viaţă veşnică. Atâta timp cât crezi în tine şi în credinţa ta totul este posibil. Atâta timp cât acel TINE vine din Iubire (inimă) şi nu încalcă libertatea altuia, atunci Drumul Tău se indreaptă spre Lumină.

De ce toate religiile lumii sunt diferite şi totuşi au aceeaşi Direcţie? De ce fiecare dintre noi suntem diferiţi şi de fapt aceiaşi. De ce fiecare dintre noi avem credinţe diferite ce fac parte din acelaşi Manual dar au capitole diferite? De ce vor unii să mă creadă nebun când eu ştiu asta? De ce vor unii să-i convingă pe alţii că religia lor este mai bună decat a lor? De ce vor unii să distrugă ce au creat alţii, în loc să clădească peste? De ce vor unii să aleagă suferinţa în schimbul bucuriei? De ce vor unii să aleagă bucuria în locul suferinţei?

Oare nu toate au aceeaşi sursă? Bucuria şi suferinţa sunt elemente duale, la fel ca şi zi-noapte, alb-negru, masculin-feminin etc. Atunci să păstrăm dualitatea dar să avem aceeaşi sursă. Să spunem că, astăzi, afară este cer senin şi hotărâm să ieşim la plimbare. Cum suntem noi? Majoritatea, probabil, suntem bucuroşi, trăim un sentiment de fericire. Mâine însă, plouă şi fulgeră. Cum suntem noi? Marea majoritate probabil că stă ascunsă în casă, iar dacă nu, fuge spre cel mai apropiat adăpost. Trăieşte un sentiment de tristreţe. Poimâine cum eşti, ce alegi? Indiferent ce va fi, ce hotărâre iei?

Şi ploaia şi vântul şi fulgerul şi grindina şi binele şi răul şi urâtul şi frumosul fac parte din aceeaşi poveste. Ce te opreşte să vezi în toate binele şi să le iubeşti pe toate? Răspunsul e la tine. Alegerea îţi aparţine. Stânga sau dreapta? Iubirea sau frica? Fericirea sau suferinţa?

Când am trecut ultima dată pe la psiholog, afară ploua cu găleata şi bătea vântul. Am intrat în cabinet, am completat nişte foi, am scris testul psiho şi l-am luat. Auzi, cică sunt un om cu o inteligenţă peste medie, însă eu am zâmbit şi i-am spus psihologului: asta credeţi dumneavoastră, însă eu ştiu că sunt nebun. Apoi mă întreabă: "de ce spui că eşti nebun?" Zic: am plecat de acasă pe cer parţial senin, iar după vreo 5-10 minute a început ploaia, apoi şi vântul şi din ce în ce mai tare. Am vâzut cum toată lumea fugea care-încotro, numai eu mergeam prin ploaie cu capul sus şi îmi plăcea cum apa se scurgea pe şira spinării şi vântul care mă împingea din spate. "Deci nu ai umbrelă?" (întreabă psihologul, ca şi cum ar fi fost musai să am că doar afară plouă, iar când afară plouă trebuie să ai umbrelă). Continui să-i spun: la ce mi-ar folosi umbrela când toţi oamenii de pe stradă cu umbrele au ajuns să fie la fel de uzi ca şi mine? Pentru că umbrelele lor le sufla vântul şi în câteva minute le-a şi rupt. Atunci intervine el cu un aer de expert: "atunci de ce nu te-ai adăpostit sub un pom sau în scara unui bloc?" Adică să mă protejez de ploaie, să nu mă ude (întreb eu pe un ton mai calm şi neştiutor). Zice: Da, exact... Ca să nu răceşti, continuă el. Fac o pauză şi-l întreb: dumneavoastră când ieşiţi afară şi e soare vă protejaţi de razele lui? "Desigur... cum să nu, am ochelari de soare pentru protecţia ochilor, cremă pentru protecţia pielii... Trebuie să te protejezi pentru că aşa sunt vremurile..." Aha! exclam eu ca şi cum aş fi găsit soluţia soluţiilor. Deci aşa! Trebuie să ne protejăm... Dar cum vă protejaţi de moarte, întreb. "Aaa, păi asta nimeni nu ştie, încă." Deci şi dumneavoastră muriţi... Începe să râdă... Întreb: Păi atunci de ce va mai protejaţi, dacă în final tot acolo ajungem cu toţii? Zice: "Pentru ca să nu suferim. Să nu ne îmbolnăvim, să nu-i imbolnăvim pe alţii, spune el pe un ton foarte responsabil." Zic eu: aveţi dreptate. Veţi muri fără să suferiţi, fără să fiţi bolnavi, fără griji...înţeleg ce vreţi să spuneţi. Să avem o viaţă pe care să n-o tăim, să avem o viaţă pe care n-o avem de fapt, pentru că ne ascundem de ea. Intervine el spunând: "Ce să facem, dacă asta se cere, asta facem". Cine cere, întreb. Tace şi dă din umeri. Continui să-i povestesc: Eu ma bucur şi când e soare şi când plouă şi când ninge. Nu mă protejez de soare, de apă şi de nimic. Eu mă bucur de toate. Pentru că în final toţi ajungem în acelaşi loc... Am să merg acasă prin ploaie, ajung acasă, î-mi pun hainele la uscat şi viaţa continuă... "Continuă cu o răceală", intervine dumnealui. Dacă v-aş crede aşa va fi, răspund. Însă eu cred în mine şi ştiu că nu voi răci. Şi dacă voi răci, în maximum o zi î-mi va trece. "De unde ştii?" Pentru că sunt nebun, un nebun drept şi cinstit... Î-mi iau geaca udă leoarcă de pe cuier şi îmi cer scuze pentru balta creată dedesubt şi plec.

Interesant cum aproape toată lumea face ceea ce face - pentru că aşa se face, aşa se cere, asta este - fără să-şi pună măcar întrebarea: De ce fac asta? Ce este şi mai interesant, este că prea puţini sunt cei care se întreabă: cine sunt eu? Însă sunt sigur de ceva, acel CEVA ce va schimba "mersul trenurilor". Lumea începe din ce în ce mai mult să se întrebe "cine sunt eu?" Ştiu asta pentru că eu sunt unul dintre ei şi mai ştiu că nu sunt singurul.

duminică, 19 iunie 2011

Cuvintele modifica ADN-ul

Descoperirea savanţilor ruşi cu privire la caracterul informaţional de undă al ADN-ului arată către o recuperare a spiritualităţii pierdute.
Descoperirile recente în domeniul naturii ADNului au dat peste cap ideea că omul este fix din punct de vedere genetic. Proiectul „Genomul Uman” a dezvăluit două lucruri interesante despre genele umane: a) omul are 30.000 de gene (doar cu 300 mai multe decât un şoarece); b) numai 10% din ADNul uman este folosit pentru codificarea şi reproducerea proteinelor, restul – aproximativ 90% – este cunoscut ca ADN rezidual, pe care savanţii l-au considerat a fi deformat şi redundant. Însă ramura rusă a Proiectului Genomul Uman, condusă de renumitul dr. Piotr Garjajev, a descoperit capacităţi de natură lingvistică şi mediumnică în ADNul rezidual, deschizând astfel drumul pentru o re-evaluare a genelor umane în termeni de cuvinte, de genetica undelor şi de o gramatică a spiritualităţii.
Modificările ADN-ului şi cuvintele
Conform constatărilor savanţilor ruşi, codul genetic urmează aceleaşi reguli care se găsesc şi în limbajele umane. Prin modularea anumitor tipare de frecvenţă sonoră pe o rază laser, savanţii pot să influenţeze frecvenţa ADNului şi informaţia genetică. Aspectul cel mai interesant al descoperirii lor este că nişte cuvinte şi fraze simple pot să funcţioneze la fel de bine ca nişte raze laser. Literalmente, omul îşi poate re-programa schiţa genetică prin intermediul cuvintelor – ceea ce explică de ce afirmaţiile şi hipnoza pot să aibă efecte puternice asupra minţii şi corpului.
Modificările ADN-ului şi genetica undelor
Această descoperire indică şi importanţa frecvenţelor şi vibraţiilor sonore în originea vieţii omeneşti, precum şi posibilitatea ca creaţia să fi fost generată de unde de conştiinţă. Efectul de ADN fantomă este un element important al cazului: câmpul energetic al unei mostre de ADN rămâne detectabil pentru lumina laser chiar şi atunci când mostra fizică este îndepărtată. La un nivel fundamental, omul este energie pură. În genetica undelor, ADNul rezidual funcţionează la nivelul unei infrastructuri complexe de super coduri şi de comunicare prin unde, realizată în formă materială ca şi structuri cristaline – holograme dinamice ale genelor, în cristalele lichide ale continuumului cromozomial. Acest model sugerează că gena umană este o parte din holograme mai mari (multiversuri) de realitate informaţională sub formă de unde. În mod clar, hiper-comunicarea, sub forma sensibilităţii la distanţă, a vindecării la distanţă şi a telepatiei, face parte din protocolul uman.
Modificările ADN-ului şi gramatica spiritualităţii
Oare este posibil ca structurile lingvistice ale genomului uman să indice o formă de limbaj universal, o gramatică a spiritualităţii? William A Tiller, în Psychoenergetic Science: A Second Copernican-Scale Revolution [Ştiinţa psihoenergeticii: O a doua revoluţie de dimensiunile revoluţiei iniţiate de Copernicus] (Walnut Creek, CA: Pavior Publishing, 2007) crede că chiar aşa este. Omul, explică el, este compus dintr-un sine corporal al personalităţii şi o „infrastructură complexă… în corpuri subtile” care duc la „o performanţă umană mărită şi la capacităţi extinse” (89). Scopul vieţii este să construiască această infrastructură sub forma unei gramatici a spiritualităţii. Michael Cremo, în Human Devolution: a Vedic Alternative to Darwin’s theory [Degenerarea umană: O alternativă vedică la teoria lui Darwin] (Badger, CA: Torchlight Publishing, 2003) susţine că omul a apărut cu miliarde de ani în urmă, în unde de conştiinţă, dar că a „degenerat” la un omolog modern, condus de ego, înstrăinat de conştiinţa de grup şi de spiritualitatea strămoşilor săi. Conştiinţa de grup poate să producă vindecarea pământului. Dacă vremea poate fi influenţată de frecvenţele Schumann, atunci omul, care este capabil să rezoneze la aceste frecvenţe, poate să genereze, prin intermediul conştiinţei de grup, modificări care dizolvă violenţa şi restaurează echilibrul natural al pământului.

vineri, 3 iunie 2011

Suntem oare liberi?

Trăim într-o lume reală? Suntem realişti, aşa cum spunem marea majoritate? Sau... suntem captivi, ca nişte păsări de colivie? Trăim o iluzie? Suntem visători, ne plac lucrurile noi, ce implică creativitatea? Am fost ceea ce am ales, suntem ceea ce alegem acum, vom fi ceea ce vom alege. Suntem liberi, realişti? Da, suntem. Suntem captivi, viători? Da suntem. Suntem pentru că fiecare a ales să fie ceea ce a ales. 

Suntem ceea ce suntem şi atragem ceea ce suntem, nu cum spun unii - că suntem ceea ce ne dorim să fim sau ceea ce-şi doresc alţi să fim, sau că atragem ceea ce ne dorim sau ceea ce vrem. Suntem aşa cum suntem şi atragem ceea ce suntem. Simplu. Degeaba vreau eu o maşină cutare dacă pe mine nu mă pasionează maşinile, degeaba î-mi doresc o casă cu etaj, din cărămidă, cu porţi de fier şi sistem de alarmă, dacă pe mine mă interesează simplitatea. 

Eu sunt un om simplu, atunci atrag lucruri simple... Am o casă mică construită din paie şi pământ, fără uşi şi lacăte, fără sistem de siguranţă. Aşa sunt eu, aşa sunt şi aşa numiţii hoţi, simpli şi umili, exact ca mine. Atunci de ce ar veni să fure de la mine?... 

Am o casă mare construită din cărămidă cu 5 etaje, sofisticată, tehnologizată şi ultracomplicată. Aşa sunt eu, complicat, atrag hoţii pentru că eu am mai mult decât am nevoie şi trebuie să mă apăr de ei... 

Tu cum eşti? Nu contează pentru mine sau pentru alţii, nu mă interesează. Contează doar pentru tine. Alegerea pe care o faci este a ta şi numai a ta. Să ştii că orice ai alege ai făcut o alegere bună. Nu există alegeri rele. Sunt doar urmările alegerii tale. Alegerea este liniştea, iar urmarea este fie furtuna, fie vremea bună. Şi furtuna şi cerul senin sunt bune pentru Univers. Pentru tine care este mai bună?  Alegi ceea ce eşti. Atragi ceea ce eşti. 

Cândva am fost simpli. Am putut face lucruri minunate, am putut face ceea ce astăzi este posibil doar prin filme, desene animate, jocuri, cărţi. Însă atunci nu erau filme, desene animate, jocuri; atunci eram noi şi făceam acele lucruri miraculoase pentru că eram simpli. Nu aveam frici, nu erau griji, boli, şi altele de care să ne temem. Eram Iubire Universală.

Acum facem filme, scriem cărţi, creăm, compunem, cu alte cuvinte ne aducem aminte ceea ce am fost cândva şi vrem să ne întoarcem acolo, să zburăm, să călătorim cu viteza luminii, să... să fim Iubire.

Lumea se schimbă. Noi ne schimbăm. Vremurile se întorc. Noi ne întoarcem. Pământul se transformă în lumină. Noi ne transformăm în lumină. Este timpul să fim cu adevărat liberi, să trăim cu adevărat realitatea. 

Este timpul ca pasărea să iasă din colivie. Este timpul să nu mai aştepte stăpânul să vină să o hrănească. Este timpul ca noi să nu mai cântăm atunci când vrea stăpânul. A venit timpul să ne luăm zborul. Să părăsim colivia şi stăpânul, să fim liberi şi să ne reîntâlnim cu toţii la adevăratul Stăpân. Stăpânul care nu ne este stăpân. Stăpânul care ne-a dat libertatea, Stăpânul care vrea ca noi să fim stăpâni doar pentru noi şi pentru nimeni altcineva. Pentru că Stăpânul suntem Toţi.

Ascultă bine inima cum bate şi nu o lăsa să bată în van... Deschide-i uşa sufletului şi las-o liberă. Alege cu inima şi ai încredere în emoţiile tale, în gândurile tale. Nu te lua după unii şi alţii care îţi vând iluzii şi suferinţă. Ascultă-ţi simplitatea inimii şi alege cinstit.  Nu-ţi fie frică de întuneric şi de cei care-l sporesc, pentru că tu ai lumina ta interioară, care sporeşte în întuneric. Lasă-i pe ei cu energia lor şi tu fii cu energia ta.

Dimineaţa, după trezire alege să scapi de limite şi să-ţi iei zborul. Nu mai gândi că e imposibil pentru că nu există un termen ca acesta, este un termen creat ca sa te ţină închis în colivie. Ai foarte mare grijă la cuvinte, gânduri, sentimente, pentru că ele sunt cele care te ajută în alegerile pe care le faci. Vorbeşte în tăcere sau taci. Gândeşte simplu sau nu mai gândi. Simte iubirea sau nu mai simţi nimic. Când taci, vorbesc gândurile tale. Când nu mai simţi nimic ai găsit Iubirea. Simţi numai iubirea.

Ştiu că sunt nebun. Sunt un nebun zburător. Zborul înseamnă curaj, curajul înseamnă nebunie, iar nebunia este zborul însuşi.

marți, 12 aprilie 2011

Oare există secrete?

Un secret este ceva neştiut de nimeni. Atunci când cel puţin o persoană descoperă secretul, atunci nu mai există secret. Am auzit foarte multe formulări de genul :"secretul din spatele cortinei, documentul secret, dieta secretă, secretul frumuseţii, comoara secretă, etc." Dacă tocmai s-a aflat secretul, de ce mai este secret? Este o forma de a vinde, de a manipula. Vreţi să ştiţi care este secretul anului 2012? Să vedeţi ce de lume strând pe blog... Numai să scriu titlul unei postări: "Secretul anului 2012" şi să mai adaug cuvântul "senzaţional" în faţă şi să vedeţi cum fac un milion de vizitatori dintr-un foc. Asta ar însemna să atrag lumea să citească, să-i fac să mă creadă chiar dacă este fals, să-mi vând postarea, dar nu am înţeles niciodată pentru ce să fac eu asta? Pentru că e un secret de marketing? Care secret, că tocmai l-am dezvăluit.

Ce nu înţeleg eu este de ce atâta secret material, de ce "secretul de a face bani, secretul milionarului cutare, secretul dietei sportivului cutare..." De ce nu am auzit vreaodată pe cineva spunând: "secretul sufletului, secretul lui Dumnezeu, secretul curajului, secretul de a fi onorabil, înţelepciunea secretă, etc." Pentru că asta nu se vinde; nu se vinde, deci nu ţine de marketing. Poţi să cumperi o pungă de onoare sau o rudă de suflet? Nu. Pentru asta avem nevoie de altceva, nu de marketing. Sau de un marketing al subtilului. Cert este că nu se vrea un astfel de non-marketing. De ce? Pentru că nu aduce profit. Nu aduce profit, nu e bun.

De ce atâta bătaie pentru nişte bani? Ce sunt banii? Cine i-a creat? Acestea nu mai sunt secrete, deşi multă lume nu le cunoaşte. Pentru nişte bani, pentru că reprezintă un simbol al puterii exterioare, ei sunt însăşi puterea exterioară şi creatorii lor sunt aceia care şi-au dorit putere exterioară strict materială. I-am putea numi Antichrişti.  Atunci cine sunt cei care se opun, cine sunt cei care apără energia, cine sunt cei care sunt de partea lui Christ? Suntem noi cei care ne dorim cu adevărat lucrul acesta. Şi Christ şi Antichrist se manifestă prin oameni, depinde de partea cui eşti. Alegerea este totul.

Nu condamn materialul ci doar, strict, banul. Fără material nu putem trăi, fără bani da. Cum? Simplu: să nu mai fim sclavii antichristului. Ai un serviciu bine sau prost plătit, renunţă la el. Vinde tot şi cumpără-ţi sau construieşte-ţi o casă pentru familia ta unde să ai o grădină pentru a cultiva. cumpără-ţi sau construieşte-ţi o tehnologie capabilă să genereze energie naturală. Când ai ajuns la independenţă non-financiară, fii darnic şi oferă-le şi celor din jur ajutor şi dăruieşte-le seminţe şi sfaturi pentru a-şi atinge şi ei ţinta. Fă-o fără bani, fă-o din inimă, pune sentimente în locul banilor. Crează o societate bazată pe material (non ban) şi spiritualitate.

Taxe şi impozite? Cine vă obligă să le plătiţi? Nu mai lucraţi, nu mai câştigaţi bani, cu ce să le plătiţi? Nu vă fie frică, societatea creată de voi este mai bună decât cea care tocmai este în declin. Faceţi-vă reguli după care să funcţionaţi, prin care voi să ieşiţi învingători. Fiţi ingenioşi şi veţi reuşi. Trebuie doar să ieşiţi din turmă şi să alegeţi energia Christică.

Secretul este că nu mai există secrete, totul se relevă, totul se desfăşoară în faţa ochilor noştri. Treziţi-vă din somn şi luaţi atitudine!

Va fi greu, va fi uşor, de voi depinde. Orice ar fi nu vă opriţi, merge-ţi mai departe, descoperiţi secretul curajului şi biruiţi!

miercuri, 16 martie 2011

Din înţelepciunea lui George Constanza

Cel mai necinstit lucru, în viaţă, este modul în care aceasta se termină. Adică, ce vreau să zic... viaţa e grea. Şi-ţi cam ocupă tot timpul. Ce capeţi la sfârşitul ei? O moarte. Asta ce-i, un bonus? 

Eu cred că ciclul vieţii e de-a-ndărătelea. Ar trebui întâi să mori, să te dai la o parte. 

Apoi să mergi să locuieşti într-un azil de bătrâni. Eşti dat afară de acolo pe motiv că eşti prea sănătos, te duci, îţi iei pensia, apoi, când începi să lucrezi, primeşti un ceas de aur în prima zi de lucru. 

Munceşti patruzeci de ani până când devii suficient de tânăr ca să te bucuri de pensionare. 

Te-apuci de băut, mergi la bairame, şi eşti gata pentru liceu. Mergi apoi în şcoala primară, devii un copil, te joci, n-ai nicio responsabilitate, devii bebeluş, apoi şi mai mult, îţi petreci ultimele nouă luni plutind cu toate facilităţile cum ar fi încălzire centrală, băi, room service, după care termini totul într-un orgasm!! Amin.