A XI-a poruncă, de Ion Minulescu

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

duminică, 27 noiembrie 2011

Magia sentimentelor

Omul este înzestrat de bunul Dumnezeu cu darul de a gândi, de a comunica şi de a trăi. De a gândi ca Dumnezeu, de a comunica cu Dumnezeu şi de a trăi ca Dumnezeu.

Tot ceea ce există în acest Univers este creat de Dumnezeu. Pietrele au aceleaşi daruri de la Dumnezeu; plantele, animalele, tot ceea ce există şi tot ceea ce nu există încă, deţin energia gândului, pasiunea de a comunica şi libertatea de a trăi. Iar liantul care leagă totul la un loc este sentimentul. Ordinea şi dezordinea din Univers sunt create de aceste sentimente. Sunt sentimente pozitive -  există ordine, sunt sentimente mai puţin pozitive - există haos.

Atunci când gândim să o facem cu sentiment, când comunicăm să o facem cu sentiment, iar când trăim să o facem cu sentiment. Este atât de simplu. Noi oamenii am venit pe Pământ cu toate darurile Creaţiei. Nu am evoluat şi nici nu este acesta scopul. Dacă cineva mai crede că am fost cândva maimuţe... să creadă, e teoria lui, eu nu cred asta, sunt sigur că nu a fost aşa; ştiu că ne-am născut oameni şi aşa vom rămâne. Scopul nostru este să fim fericiţi, să iubim, să creăm... Este o re-găsire, o re-amintire, nu o evoluţie.

Asta doresc oamenii mai puţin buni, ca noi să credem că am evoluat, din nişte animale am ajuns fiinţe mai avansate care sunt capabile să aleagă între bine şi rău, să cumpere mai mult, să nu se opună nimănui, să asculte legile, să trăiască o viaţă de robot.

Dar ei, desigur, vorbesc în numele lor, nu şi al meu, al tău. Cum pot să aleg eu între bine şi rău când ştiu că există numai bine? Cum pot să cumpăr mai mult, dacă eu am destul? Cum să nu ma opun când "maimuţele" atacă Pământul ?Cum să ascult legile, dacă ele îmi fură libertatea? Cum să trăiesc ca un robot când eu am fost creat de Dumnezeu ca om. Dacă scopul nostru în viaţă ar fi legat de aceşti roboţi, atunci în schimbul inimii am fi avut un cip.

Noi gândim cu 5% din creier? Mai gândiţivă. Noi avem un creier şi o inimă în stare perfectă de funcţionare, iar ceea ce vor ei este ca noi să credem că acum suntem proşti, iar în viitor vom deveni mai deştepţi. Este arma perfectă: "iubeşte viitorul şi vei fi mai deştept, acceptă tehnologia şi vei evolua". Interesant, nu?

Bine că există sentimente. Dacă n-ar fi existat îi credeam şi eu pe ăştia cu teoria lor evoluţionistă. Ei vorbesc despre inimă, creier, iubire, evoluţie, tehnologie, viitor, dar nu transmit sentimente; sunt goi, doar vorbesc mecanic, nu comunică. Atunci să-i mai cred?

Să încerci în fiecare zi sentimente înălţătoare, de fapt să fii sentimentele. Nu mânca mecanic, mănâncă conştient şi pune sentiment. Mănâncă puţin şi aleargă mult... mai ales după sentimente. Viaţa să-ţi fie o goană permanentă după sentimente.

La tema asta mulţi maeştri vorbesc. Eu spun că toţi au dreptate şi nu au. Relativitatea se află în sentimente. În funcţie de ce sentimente alegi, aia eşti. Dacă spui cuiva "te iubesc" şi nu este prezent în trăirile tale sentimentul de iubire, nu transmiţi nimic. Vibraţia ta nu este transmisă mai departe. Dacă nu spui "te iubesc" şi tu ai în tine sentimentul de iubire, vei vibra către acea persoană şi ea va şti că este iubită. Nu trebuie neapărat să i se spună, trebuie să simtă, iar asta trebuie să o simţi şi tu. Aceasta este de fapt comunicarea. Comunici sentimente. Vocea, gesturile - sunt şi ele elemente ale comunicării, însă unele destul de grosolane. Vocea o poţi folosi la a crea sunete care să te vindece pe tine şi pe alţii, gesturile sunt pentru a înfăptui lucruri.. Desigur asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la a mai vorbi şi a gesticula. Spun doar că ele pot fi folosite şi în alt mod.

Mulţi vorbesc despre luptă, despre acceptare... Despre noi ca fiind fiinţe duale... Bun, suntem duali pentru că avem 2 ochi, 2 mâini, 2 picioare, 2 emisfere cerebrale, etc, dar asta nu ne face să fim şi răi şi buni şi iubitori şi temători. Suntem numai buni şi iubitori. Restul sunt minciuni şi tentative de a ne transforma în monştrii.

Mulţi prezicători au prezis un viitor sumbru omenirii. Alţii unul minunat, plin de pace şi armonie. Fiecare a lucrat cu energia pe care a ales-o. Vedeţi voi, ambele energii sunt ale lui Dumnezeu. Totul este în iubire, acest minunat sentiment care ne face să vibrăm. Indiferent ce alegi, tot în iubire te afli; şi nu există rău, ci numai bine.

Cei care propovăduiesc pieirea lumii trăiesc tot în cadrul energiei iubirii, însă o resping, o ignoră, dar nu o vor putea niciodată distruge. Ei luptă cu însuşi mediul în care se află. Cei iubitori lupă pentru bine şi iubire tot în acelaşi mediu, iar asta îi face învingători, pentru că au avantajul cunoaşterii câmpului de bătălie. Şi chiar dacă vor pierde bătălia, tot învingători vor fi, căci ei sunt tot timpul cu şi în Dumnzeu. Dumnezeu este în permanenţă cu şi în ei. Aceşti ei suntem NOI.