A XI-a poruncă, de Ion Minulescu

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

sâmbătă, 12 martie 2011

Despre mine, despre tine, despre noi

Este ceva în legătură cu oamenii aceştia care mă nelinişteşte. Şi aceasta fiindcă, necunoscând tradiţiile ţării noastre, neînţelegând sensul adevarat al imnului nostru naţional, nereuşind să discearnă binele de rău, depind de judecata şi abilităţile celor din jurul lor. Ei au devenit plini de sine şi egoişti deoarece toţi se tem de autoritatea lor, îi linguşesc şi se prosternează la picioarele lor spunând: `Da, Înălţimea Voastră! Nu, Luminăţia Voastră! Desigur, Domnia Voastră, sunt perfect de acord!`
    
Nevoia dominaţiei fizice duce la un fel de competiţie care ne afectează toate aspectele vieţii. Afectează relaţiile dintre iubiţi şi dintre superputeri, dintre fraţi şi dintre rase, dintre clase şi dintre sexe. Acest lucru tulbură tendinţa naturală spre armonie între naţiuni şi între prieteni. Aceeaşi energie care a trimis nave de război în Golful Persic a trimis şi soldaţi în Vietnam şi cruciaţi în Palestina. Energia care a separat familia lui Romeo de cea a Julietei este aceeaşi energie care divizează familia soţului de culoare de cea a soţiei albe. Energia care l-a stârnit pe Lee Harvey Oswald împotriva lui John Kennedy este aceeaşi energie care l-a instigat pe Cain împotriva lui Abel. Fraţii şi surorile se ceartă pentru acelaşi motiv pentru care intră în conflict corporaţiile - caută să-şi exercite puterea unul asupra celuilalt.
   
Percepţia prin intermediul căreia puterea apare ca fiind exterioară a influenţat şi relaţiile economice. Capacitatea de a controla economiile naţiunilor şi ale comunităţilor şi capaciatetea de a controla economia trans-naţională a lumii este concentrată în mâinile câtorva oameni. Pentru a proteja muncitorii de aceşti oameni, am creat sindicatele. Pentru a proteja consumatorii, am creat birocraţia din administraţie. Pentru a-i proteja pe săraci, am creat sistemele de protecţie socială. Este o materializare perfectă a percepţiei noastre despre putere - ca bun al celor puţini, cei mulţi fiind victimele ei. Banii sunt un simbol al puterii exterioare. 

Cei cu mulţi bani au şi capacitatea de a controla mediul şi pe cei care trăiesc în el, iar cei cu bani puţini nu au aceasta posibilitate (scăderea pensiilor şi salariilor şi a altor ajutoare - făcându-ne astfel mai temători şi creându-se de fapt o criză de isterie şi nu una financiară). Banii sunt dobândiţi, pierduţi, furaţi, moşteniţi şi râvniţi. Educaţia, statutul social, celebritatea şi bunurile posedate - dacă sunt sursa unei siguranţe sporite pentru noi - reprezintă simboluri ale puterii externe. Ceea ce ne temem să pierdem - un cămin, o maşina, un corp atrăgător, o minte ageră, un crez - reprezintă un simbol al puterii exterioare. Lucrurile de care ne temem sunt cele care ne sporesc vulnerabilitatea.
   
Oricine îşi poate da seama, şi nu doar din emisiunile de ştiri sau ziarele avide de senzaţional, ci şi din nenumaratele noastre suferinţe ca indivizi şi ca specie, că puterea exterioară atrage după sine durere, violenţă şi distrugere. În acest mod am evoluat până acum şi asta lăsăm în urmă.
   
Puterea autentică îşi are rădăcinile în cel mai lăuntric punct al fiinţei noastre. Puterea autentică nu poate fi cumpărată, moştenită sau adunată. O persoană care deţine cu adevărat această putere este incapabilă de a transforma un alt om în victimă.
   
Criza este o iluzie la fel ca şi lumea banilor pe care noi am creat-o. Lipsa banilor din ecuaţie ar rezolva necunoscutele lumii adevărate. Acestea sunt adevărata revoluţie, adevăratul razboi mondial, ale căror arme vor fi: 
- ignoranţa şi nepăsarea;
- refuzarea de a mai munci pentru nişte hârtii sau bucăţi de metal, numite iluzoriu, bani; 
- refuzarea de a mai cumpăra;
- refuzarea de a mai plati taxe, impozite, etc;
- refuzarea a tot ce are legătura cu lumea banilor.

Astfel cei mulţi - deţinătorii puterii exterioare - vor deveni mai puţini şi cei puţini - noi, cei care ne dorim pace şi bunăstare - vom deveni mai mulţi, sau altfel spus cei normali (ei) vor deveni nebuni, iar cei nebuni (noi) vom deveni normali. Nu trebuie să luptăm pentru dreptate, căci lupta înseamnă violenţă , dreptatea vine de la sine dacă acţionăm într-u dreptate şi nu ne lăsăm călcaţi în picioare de cei care, în curând, nu vor mai fi. Singura luptă pe care o purtăm este cu noi înşine. Luptam pentru a deveni fiinţe pline de lumină şi iubire.
   
Să nu uitam că suntem români, să nu uităm că suntem urmaşi ai dacilor şi mai presus de atât, sa ne amintim că suntem îngeri umani, locuitori ai Planetei Pământ, mama noastră, şi copii ai Tatălui Nostru, Universul Cel Minunat.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu