A XI-a poruncă, de Ion Minulescu

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

miercuri, 16 martie 2011

Din înţelepciunea lui George Constanza

Cel mai necinstit lucru, în viaţă, este modul în care aceasta se termină. Adică, ce vreau să zic... viaţa e grea. Şi-ţi cam ocupă tot timpul. Ce capeţi la sfârşitul ei? O moarte. Asta ce-i, un bonus? 

Eu cred că ciclul vieţii e de-a-ndărătelea. Ar trebui întâi să mori, să te dai la o parte. 

Apoi să mergi să locuieşti într-un azil de bătrâni. Eşti dat afară de acolo pe motiv că eşti prea sănătos, te duci, îţi iei pensia, apoi, când începi să lucrezi, primeşti un ceas de aur în prima zi de lucru. 

Munceşti patruzeci de ani până când devii suficient de tânăr ca să te bucuri de pensionare. 

Te-apuci de băut, mergi la bairame, şi eşti gata pentru liceu. Mergi apoi în şcoala primară, devii un copil, te joci, n-ai nicio responsabilitate, devii bebeluş, apoi şi mai mult, îţi petreci ultimele nouă luni plutind cu toate facilităţile cum ar fi încălzire centrală, băi, room service, după care termini totul într-un orgasm!! Amin. 

Un comentariu: